Cu rautate, direct din capitala.

Am atata rautate de exprimat si atatea frustari de pus pe foaie ca ma pierd in ele si nu stiu care e mai puternica si merita prima povestita.

O sa incep cu cea mai recenta. Ignorantii si oamenii superficiali...cred ca am zis tot, dar sunt atat de obositori si imi doresc sa ii pot lovi si sa isi revina, partea mai putin placuta e ca oamenii astia sunt destepti, misto, au potential, asta e clar, dar sunt vezi doamne elitisti sau hipsteri sau mama dracului ce se cred ei sau cum se cred ei de speciali si alesi si foarte cool.
Oameni buni credeti-ma ca lipsa de armonie pe care o prezentati in fata vietii voastre e rusinoasa, suntem in secolul 21 si oriunde mergi viata te invata ca suntem mai mult decat ce muzica ascultam si ce haine purtam sau in ce locuri ne distram.

Pe locul doi ar fi o problema care ma macina si e o situatie in care m-am regasit de multe ori si sunt convinsa ca si voi. Cand ies in oras cu un baiat pentru prima oara sau oricum printre primele dati si realizez ca sunt cu persoana gresita in oras, ca am combinat persoana gresita ca prietenul lui e mult mai pe aceeasi lungime cu mine sau chiar un necunoscut de la o alta masa care pare sa aiba aceeasi problema. Nu zic ca poftesc la prietenii baiatului sau ca as face vreodata rotatia pentru ca nu e o solutie, e prea tarziu sa te mai gandesti ca s-ar putea sa iasa ceva cu unul dintre prietenii domnului care te tine de mana. Si de cele mai multe ori baietii astia nepotriviti pentru mine, desi ei sunt dragalasi, au prieteni foarte misto si ai sta de vorba cu ei non-stop si problema vine ca daca tu nu iesi cu baiatul asta in oras nu prea ai nimic in comun cu ei...

O a treia chestie pe care as vrea sa o aduc in atentia voastra ar fi baietii care nu au incredere in ei, bai, ca sa stiti, baietii care n-au incredere in ei au cel mai mare potential, sunt dragutei foc, destepti, poate au si bani si mai bine poate sunt si amuzanti, dar aici vine acest dar care ne pune in dilema pentru ca lipsa de incredere ii transforma in niste oameni foarte plictisitori si obositori de multe ori, poate chiar lipsiti de coerenta in actiuni si exprimare.
Si imi pare asa rau, ca-mi sunt atat de dragi, dar rabdarea mea e limitata si entuziasmul meu se transforma rapid in lipsa lui.

Si asa o rautate poate gratuita, urasc jurnalistii romani, care n-au habar sa se exprime si mai urasc jurnalistii care scriu pompos despre ceva, insa la sfarsitul lecturii iti dai seama ca habar n-ai despre ce a scris si ca doar ti-a adus in atentie cateva neologisme pe care tu, ca orice om normal, nu dai doi bani.